`U CUMPLIANNU

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 11/10/2018
`U CUMPLIANNU
L’eventuale pubblicazione di parziali brani musicali allegati a testi scritti è fatta a titolo di Demo, essendo essa finalizzata a documentare la relativa ricerca della rubrica “Radici & civiltà” non avente scopo di lucro, ma, piuttosto, finalità di libera divulgazione culturale.

`U CUMPLIANNU

Ma ch’è bedda ‘sta jiurnata
c’haju a tutti riuniti
pì la festa di  ‘na data,
comu  a  quannu ci su’ zziti.

Siemu tutti  ‘mbillittati,
pi comu voli l’accasciuni
ed ia,  cuommudu assittatu,
cu’ li parenti a mia  vicini.

A  vìdili mangiari,
cu’ sbriu, a li me’ spaddi,
mi fa tantu piaciri:
ritornu  carusieddu.

Pari fussi comu u’ firmi
ed ia misu a taliari,
ogni cosa pigghia formi
e ci staju u’ po’ a pinsari:


” A quann’eru cu’ li me’ cari
a lu paisi mia natiu,
cu’ l’amici a jucari
ca da tiempu cchiù nu’ viu.

 A quannu stavu sempri fori,
da la matina  a lu  scurari
 e  la casa, pì duviri,
 pì manciari e pì durmiri.

A la strata pì com’era,
a li vicini ad unu ad unu,
a la putìa di lu firraru,
a li campani e lu so’ suonu.

Chiddi di  lu svigghiarinu,
l’Ave,  l’una e li dui di notti,
 li festi,  missi e pricissioni
e  di quannu ci sunnu lutti.

A li festi cchiù ‘mportanti,
 lu ricordu dintra tiegnu,
 di Natali, di li Santi
e di chiddi di campagna.

 Quannu c’era cuntintizza
 di mangiari ‘nta li prati,
cu’ cacuocciuli e sasizza
arrustuti e ‘ncinnirati

 A la sira di la vecchia,
s’addumannava pì li strati,
chianciennu ogni tanticchia,
vucciddati e miennuli caliati.

 A la bona tradizioni
 di fari a Pasqua lu martoriu,
 cu’ attori tutti nustrani,
cu’ tantu ‘mpignu e disideriu.

Da lu jornu di dda data,
e nun sulu finch’ è vivu,
la figura ‘ntreppitata
si la porta a distintivu.

A San Giuseppi e  “ a tavulata”,
cu’ attornu i virginieddi,
ca me’ ma’ avia fattu votu
d’ammitari i puvurieddi.

No’ pì comu fannu ora:
‘na minnitta* pi grannizza;  (* spreco)
a ddi tiempi propriu ‘u c’era
dari a chiddi ca su sazi.

 A li cinima all’apertu
pì li festi a la stasciuni,
sia lu luongu ca lu curtu
cu’ li seggi ‘n pricissioni.

A li bummi a la stazioni,
a li strati principali
cu’ surdati ‘miricani:
pì sicaretti  e  carameli
s’hannu prisu lu Cumuni.
 
A l’artarini di l’Assunta,
 ca ci nn’ è ‘n tanti strati,
 addubbati di trapunta
 e di linzola ‘rraccamati.

Stearine ‘n bedda mostra,
piante e sciuri ‘nta la grasta,
cutri e luci a la finistra
e nuvena pì  la festa.

A quannu, t’annu, si usava,
sia  a li nichi c’a li viecchi,
u pirchì nu’ si sapiva,
di tirarici l’aricchi.

Si, pi casu, si  pinsava
e la sorti era binigna,
ca ddu jornu si famiava,
c’era u’ bieddu pan di spagna.

 A tant’atri accadimenti
 ca nu’ staju a raccuntari,
cosi buoni e cosi tinti
comu ognunu po’ pinsari. “
 
Ma, di bottu, finì l’incantu
pì ‘n’applausu  a ‘u  fistiggiatu,
ca facissi nota e cuntu
di com’è ca cc’ha ‘rrivatu.

Li me’ anni sunnu tanti,
ca ia  stissu nu’ ci criu
e ringraziu tutti i Santi
e, pi primu, ‘u Nostru  Diu.

Ora sugnu addimuratu,
senza darmi  ‘na ragiuni
e la bona e tinta annata
l’haju misu  nt’ u casciuni.

Siemu tutti quanti strani…,
e lu vogghiu propriu diri,
pari c’ad atri  apparteni…
nu’ vidiennuli  passari !

Sarà, forsi, c’ haju taliatu
cu’ la menti sulu avanti,
sempri drittu,  mai di latu…
e perciò  nu’ li rammientu!

Sunnu picca o sunnu tanti,
sunnu mia e nu’ li dugnu,
vogghiu dirvi sulamenti:
cc’haju misu  tantu  ‘mpegnu  !

Haju fattu lu  duviri
pì la casa e la Nazione
e  lu pozzu puru duri
cu’ mudestia e dedizione.

Amu Diu ed a tutti l’Atri,   
comu tutti i siciliani:
S.Giuseppi e ‘a Bedda Matri
ca cc’haju  jiutu  ‘n pricissioni !

Di Sant’Anna su’ gilusu,
a la menti tiegnu fissa,
la mia chiesa di carusu
pì nuveni e pì la missa.


Chi ricetta v’haju a dari…,
mancu fussi magu Piddu,
lu sigretu pi campari    
lu canusci sulu Iddu !

‘Nta  ‘stu munnu cuntrastatu
u senziu cchiù nu’ reggi;  
‘nvucamu lu So’ aiutu
a pì quantu ci pruteggi !

M’ha sarvatu da perigghi
 e ad Iddu haju fattu voti:
 pì me’ mogghi e li  me’ figghi,   
 pì  me’ nora e  me’ niputi.

 Sugnu tantu furtunatu,
 si macari cu ’ l’affanni…,
 ca paremu ancora zziti
 dopu quasi cinquant’anni.

 Ora  ammitu a vui prisenti
 e lu dicu senza  ‘nganni,
 a ritruvarci tutti quanti…
 a fra n’atri  ottant’anni !

 Gioacchino Todaro


Viste 8309 - Commenti 1
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali