Parc d’Orléans, Ninni…Suspenses…
I want to live… Demis Roussos
Quantu pagassi, nun m’addumannari,
pi vìriri, arrieri, un poco de vida,
di lu d’arrière, di lu Palazzuni
c’àvìa, a Plàcitu, cuomu, portieri,
ed ora, àvi, a Pietru, in cattedra,
a parti, l’atriu, di li picciuttieddi,
di la meravigliosa Scola d’Arti
chi sacciu, antica, quantu, sapiddu,
senza, lu lustru, di Wikipedia;
forsi, quantu, Palazzu, Vassallo,
si nun c’è, fallu, nni la me’ pallanza,
sicut, Pallas, in Iovis, càpite,
lu Palazzu Vassallu e Piazza Turba,
ma essa, non è vida, , sulu, fùture…
Lu bieddu Placidu, placida mente,
tanti, cosi, nni cunta e ricunta
loquacem, senem, Cicero, dicit,
ora ca è emèritu e cattedràticu:
scinnutu, di’ Nebrodi, a Turba Square,
truvò travagghiu, nni la Masseria,
pi la didascalìa, ora, Bagghiu
ultra perimetrum triangulare,
areae, nominatae, Cassarà,
cuomu, picciuttieddu, tutto fare,
cu, forestale, flessibilità
cuomu, zappari, mùnciri, quagghiari,
fari ‘na zaffinata o zabbinata
piecuri, crapi, vacchi, in menopausa,
zàgara d’aranci e pirittuna
d’alivi, d’olivetti, di pitòsfori
niespuli nuostri, niespuli chiappuna,
pi cuntrastari, l’oduri di zàccanu…
Ora, ogni tantu, viu, quarchi àngiulu
vistutu di biancu, gabbiani, càndidi,
duoppu ‘ca chiove’ e cancia lu tiempu
Didacus